Despre demoni

Îngerii răi sau demonii sunt fiinţe personale şi reale, ca şi îngerii buni. La început au fost îngeri buni, dar folosindu-se rău de libertatea lor, şi răzvrătindu-se împotriva lui Dumnezeu, din mândrie, au fost izgoniţi din cer. Numărul lor este foarte mare. Unii dintre demoni sunt în iad, alţii pe pământ, unde ispitesc pe oameni şi alţii sunt în văzduh.

Despre aceştia, Sf. Antonie cel Mare, care avea capacitatea duhovnicească de a-i vedea, spune că „roiesc în jurul nostru ca păsările prin aer".

Demonii se mai numesc diavoli, draci, duhuri rele etc. Căpetenia lor este Lucifer sau Satan.

Nici lumea demonică nu este o lume haotică, ci foarte bine organizată. Dar numai în scopuri rele, căci demonii nu mai sunt capabili de lucruri bune.

Căderea lor a fost înainte de facerea omului, deoarece Adam a căzut din ascultare prin ispitirea lui Satan. „Voi sunteţi fii ai diavolului, le zice Mântuitorul fariseilor, acela de la început a fost ucigător de oameni şi în adevăr n-a stat" (Ioan 8, 44). Ei au şi acum firea-îngerească, dar sunt lipsiţi de har. Demonii „cred în Dumnezeu şi se cutremură" (lacov 2, 19), dar nu-L mai pot iubi.

Demonii au mare înrudire cu nălucirea sau imaginaţia păcătoasă, cu pofta iraţională şi cu mânia dobitocească. Cu acestea ispitesc apoi şi ei pe oameni. Sf. Petru arată că „Diavolul umblă ca un leu răcnind, căutând pe cine să înghită" ( Petru 5, 8). Iar Sf. Teofan Zăvorâtul spune: „Una din viclenele curse ale vrăjmaşului este să se ascundă pe sine, adică să-1 încredinţeze pe păcătos că el nu există, în urma cărui fapt el face ce vrea în sufletul păcătos".

Diavolul nu e, deci, cum au afirmat unii, o iluzie a timpurilor vechi şi întunecate sau o reprezentare sau personificare sensibilă a răului care izvorăşte din om, ci are o existenţă reală şi incontestabilă.

Noul Testament vorbeşte foarte des de acţiunea răufăcătoare a demonilor asupra oamenilor. De aceea, Mântuitorul a luptat tot timpul cu ei, izgonind duhurile rele din demonizaţi şi limitându-le acţiunea prin puterea crucii.

Demonii stăpânesc pe oameni prin tot felul de patimi, şi duc o susţinută acţiune de a-i îndepărta de Biserică şi de citirea cărţilor sfinte. Puterea lor nu trebuie supraevaluată, dar nici neglijată. Fără ajutorul lui Dumnezeu omul nu le poate sta împotrivă.

Faptul că însuşi Adam a fost înşelat de Satana, în rai fiind, arată că lupta noastră cu vrăjmaşii nevăzuţi este o realitate spirituală extrem de dificilă şi actuală.

în acest context, un rol foarte negativ îl are drăcuitul. Şi nu puţine sunt cazurile când s-a descoperit că lucrurile date diavolului prin cuvânt, trec în mod real, dar nevăzut, sub stăpânirea acestuia.

Fiind fiinţe spirituale şi raţionale, demonii posedă o incredibilă energie de amăgire, influenţând mai ales imaginaţia şi gândurile omului. Genialul scriitor-psiholog Dostoievski, descriind, în romanul Fraţii Karamazov, coşmarul lui Ivan Karamazov, după uciderea de către Smerdeakov a tatălui său Fiodor Karamazov, vorbeşte de apariţia unui „musafir nedorit" ce i-a intensificat mustrările de conştiinţă până la nebunie. „Musafirul nedorit", care este zugrăvit ca o fiinţă reală, independentă de persoana lui Ivan Karamazov, îi spune la un moment dat acestuia: „Deşi sunt halucinaţia ta, dar, ca într-un coşmar, eu îţi spun lucruri originale, care nu ţi-au venit până acum în minte, aşa încât ele nu mai repetă deloc gândurile tale".

Demonii au un mare volum de cunoştinţe din toate domeniile, deci şi cunoştinţe religioase, ştiu Sfânta Scriptură şi multe alte cărţi pe de rost, cunosc şi pot vorbi în toate limbile şi dialectele pământului şi pot reproduce cu lux de amănunte toate momentele din viaţa noastră, a strămoşilor noştri, precum şi din istoria lumii,

Din acestea putem înţelege capacitatea lor de a se folosi de tot felul de evenimente şi oameni din trecut, în vederea alimentării unor practici oculte, ca necromanţia, spiritismul etc, sau a unor teorii, dezastruoase din punct de vedere spiritual, precum este cea a reîncarnării. Lucrarea lor malefică a însoţit lumea încă de la creaţie. Astăzi demonii îşi fac simţită prezenţa în diverse cazuri de demonizări, crime, practici oculte, mişcări sectare etc.

Cele mai multe manifestări demonice din zilele noastre sunt trecute la rubrica „fenomene paranormale" şi sunt privite de mulţi oameni fără nici un discernământ. Una din consecinţele negative ale secularizării vieţii religioase a fost şi aceea că omul modern a pierdut înţelegerea şi urma duşmanului său necruţător, adică a pierdut capacitatea de a mai surprinde amăgirile demonice şi de a lupta cu ele.

Sfinţii, însă, tocmai aici îşi concentrau toate energiile lor duhovniceşti şi, ajutaţi de harul dumnezeiesc, biruiau ispitele şi amăgirile demonice. De aceea, vieţile sfinţilor ne oferă, pe de o parte, tabloul celor mai înalte trăiri creştine care se împleteau cu lucrarea directă şi de multe ori văzută a îngerilor, iar pe de altă parte, imaginea celor mai grozave încrâncenări şi sfâşieri sufleteşti, cauzate de atacurile necruţătoare ale demonilor. Dar prin harul lui Dumnezeu sfinţii au biruit şi numai aşa au ajuns ei la măsura frumuseţii şi demnităţii omului „gândit" de Dumnezeu în planul Său providenţial. 

Sursa: http://www.sf-ilie-tabaci.go.ro/Invataturi/Religia%20ortodoxa/credinta/despre_demoni.htm