Prananadi – un pericol pentru sufletul crestinului

 Amintiri cu gust amar 

Confesiunile incredibile ale unui fost maestru initiat în tehnica Prananadi

Nu voi explica aici ce este prananadi ci cu ce se ocupă, cei interesati de aceasta se pot documenta citind direct de pe site-ul oficial, la adresa www.prananadi.ro ! Am să citez doar o parte a articolului 6 din Statutul Asociatiei Prananadistilor din România: “Prananadi este un ansamblu de metode energetice, naturiste si de dezvoltare a personalitătii care formează o scoală spirituală”.
M-am apucat de prananadi dintr-o pură curiozitate dar, după ce am făcut gradul I, nu mi-am mai dorit altceva. Totul părea atât de frumos: să primesc niste initieri prin care să pot accesa energiile vindecătoare ale universului, prin care să mă tămăduiesc pe mine si pe altii si prin care să si evoluez spiritual. Era prea frumos ca să fie adevărat si atunci m-am pus serios pe treabă ca să mă conving. Râvna mea în practicarea exercitiilor învătate, participarea la noi cursuri si la taberele de pregătire si instruire, primirea de noi si noi initieri si, odata cu acestea, primirea unor puteri tot mai mari, implicarea foarte serioasă în tot ceea ce însemna prananadi m-a făcut ca într-un timp foarte scurt să câstig încrederea marelui maestru si să ajung si eu unul dintre maestrii profesori, să tin cursuri, să dau initieri. Împreună cu alti câtiva maestrii profesori si la îndemnul marelui maestru am înfiintat Asociatia Prananadistilor din România al cărei presedinte am fost de la înfiintarea acesteia si până în momentul retragerii mele prin demisie. Nu spun acestea spre laudă ci doar ca să arăt că opiniile care le voi prezenta în continuare nu sunt ale unui terchea-berchea care a trecut meteoric prin scoala prananadi, ci ale unuia care a luat totul la modul cel mai serios!
Gustul amar al spiritualitătii prananadi l-am simtit acut abia când am ajuns maestru profesor, atunci când am putut accede la unele informatii care nu sunt accesibile tuturor, atunci când am putut privi învătătura spirituală nu din perspectiva discipolului ci a maestrului. Aveam o mare sete de Adevăr, de Dumnezeu, de Spiritualitate în sensul cel mai profund al semnificatiei acestora, o foame trezită în biserică de predicile pline de Duh ale părintelui ce slujea Sfânta Liturghie, o foame alimentată si de ideile spirituale propovăduite în scoala prananadi, în marea lor majoritate provenite din religia budhistă care este, trebuie să recunosc, o religie morală. Această sete se ostoia când eram în biserică, dar se întetea tot mai tare când eram în prananadi, si atunci am început să caut să înteleg de unde vine acest conflict, această contradictie. Zic eu că Dumnezeu a privit sinceritatea căutării mele si rugăciunile cele bune si de folos mi le-a ascultat si mi-a descoperit cuvântul Evangheliei care zice că “cel ce va bea din apa pe care i-o voi da Eu nu va mai înseta în veac, căci apa pe care i-o voi da Eu se va face în el izvor de apă curgătoare spre viaţă veşnică”. Atunci am înteles că Dumnezeu nu se află în scoala “spirituală” prananadi si că puterile cu care se realizează acele vindecări nu sunt ale Lui. Nu am renuntat brusc pentru că nu sunt adeptul principiului “crede si nu cerceta”. Mi-am intensificat însă rugăciunea si împărtăsania si am început să studiez Evangheliile pe de o parte, iar pe cealaltă parte am început să analizez mai în profunzime învătătura prananadi. Ceea ce am descoperit m-a făcut să renunt definitiv la orice practică, fie ea terapeutică sau spirituală, din prananadi si să-mi încredintez viata cu trup si suflet lui Iisus Hristos.
Ce este atât de rău în prananadi? Prezenta diavolului, prin ale cărui puteri se realizează toate cele ce se învată acolo! Argumentele sunt multe, dar aici voi prezenta doar câteva dintre ele, cele mai evidente. În primul rând si la loc de mare cinste stă în prananadi minciuna, un ingredient ce se serveste încă de pe site-ul oficial, iar mai apoi cursantilor încă de la gradul I! Poate că minciunile pe care le voi prezenta nu vor părea ceva foarte grav, dar luati aminte că însăsi ideea de minciună elimină ideea de Dumnezeu, căci cele două nu pot fi sub nici o formă asociate. Tatăl minciunii a fost, este si va rămâne dusmanul lui Dumnezeu!
Prima minciună este legenda etnologului american de origine germană Cristian Weber, care a adus tehnica din Tibet in occident. Poate fi citită la adresa: www.prananadi.ro/despre.html , iar la cursul de gradul I se oferă si alte detalii cu care se condimentează. Toti maestrii profesori stiu că această poveste nu este adevărată si totusi se continuă să se prezinte ca introducere la curs pentru că are un parfum exotic si i se dă si o tentă spirituală. A doua minciună se leagă de prima, căci face parte din ea: “În anul 1990, [nn.etnologul german] primeste permisiunea staretului mânăstirii de a aduce tehnica si în occident, cu condtia de a nu fi atasată nici unei dogme, religii, sau curent filosofic si de a fi folosită  pentru ajutorarea oamenilor în mod neconditionat”. Păi, tocmai spiritualitatea care se învată în această scoală este un curent filozofico-religios cunoscut de câteva decenii sub numele de New-Age. Chiar dacă nu posedă o dogmă si se pretinde a nu fi o religie, spiritualitatea care se învată la prananadi este in proportie de peste 90% budhism. Mai mult, semnificatia si principiile de functionare ale simbolurilor cu care se lucrează de la gradul II în sus abundă de elemente specifice religiei budhiste. Cât priveste ajutorarea în mod neconditionat a oamenilor, cursurile sunt pe bani, iar în ceea ce priveste tratamentele, chiar dacă sunt deocamdată gratuite,  s-a demarat un proces de autorizare/acreditare la OPMCA (Ordinul Practicienilor de Terapii Complementare si Alternative din Romania) a tehnicii prananadi, astfel incat cei cu gradul V sau mai mare să poată să obtină autorizatie care să le dea dreptul să-si deschidă cabinet si să obtină în mod legal beneficii materiale din practica prananadi.
O altă  minciună este faptul că nu ai voie să încalci liberul arbitru al nimănui (un principiu spiritual corect pe care însusi Dumnezeu îl respectă), că nu ai voie să aplici tehnica decât dacă ti se cere, doar dacă ai acordul celui pe care-l tratezi. La gradul I aceasta regulă  este respectată, dar începând cu gradul 2, când energiile pot fi trimise si la distantă, încep să apară exceptiile de la regulă, culminând la gradele de “mare maestru” cu încălcarea totală a acestei reguli,  justificată de trufasa idee că un mare maestru are un nivel spiritual suficient de înalt încât să poată discerne si hotărî ce este bine pentru ceilalti, si să actioneze în consecintă. Încă din prima zi de curs de la gradul I, în timpul exercitiului de relaxare, maestrul profesor aplică simbolul II/1 – “simbolul iubirii” asupra tuturor cursantilor fără să le ceară acordul! Dacă Dumnezeu nu ne încalcă liberul arbitru iar un mare maestru poate să o facă, comentariile sunt de prisos; “spiritualitatea” prananadi vorbeste de la sine despre sine, căci doar vrăjitoria si magia se practică fără acordul celui asupra căruia se aplică farmecele!
Mai sunt si alte minciuni prin care omul nestiutor este ademenit, dar am să revin la cea de a doua minciună, pentru că aceasta mi se pare cea mai gravă si mai periculoasă. Afirmatia conform căreia prananadi a fost despărtit de factorul religios si că fiecare om este liber să creadă în ceea ce doreste este de natură să anestezieze constiinta crestinului pentru ca mai apoi să i se inoculeze o altă credintă! Asa cun spuneam mai înainte, spiritualitatea prananadi este budhism în proportie de peste 90%. Atunci când se vorbeste de Iisus, aceasta se face nu pentru a-L preamări pe Mântuitor ci doar pentru a confirma învătătura prananadi, utilizând citate din Biblie scoase din context. Dacă prananadi a fost lăsat să ajungă în occident doar “cu conditia de a nu fi atasată nici unei dogme, religii, sau curent filosofic”, atunci de ce se predau în scoala prananadi mantre? De ce se predă Puja, care este o rugăcine către niste zeităti budhiste si unde înveti să-ti faci altar cu imaginea acestos zeităti în fată căruia să te rogi? Toate tehnicile din prananadi, fie că e vorba de tehnica terapeutică, sau de tehnica de meditatii, sau de cea de regresie, au la bază credinta în legea karmei, în reîncarnare, în samsara. În tehnica terapeutică locul lui Hristos este luat de “Păzitorul simbolurilor”, un fost om care ajuns la un nivel spiritual atât de ridicat (un Budha) încât are puterea de a gestiona energiile universului! Acesta trebuie invocat înainte de orice practică. Acestui păzitor i te rogi cerându-i ajutorul, lui îi multumesti la final pentru energii, el te atentionează  dacă gresesti si te pedepseste dacă încalci jurămintele depuse de la gradul 2 în sus! Totul pare frumos: cu ceva bani ca să-ti plătesti puterile si cu ceva exercitiu cu aceste puteri L-ai subjugat pe Dumnezeu. Vointa ta va fi de acum altfel ascultată, căci multe din cele ce le ceri prin rugăciune si nu ti le împlineste, se vor împlini prin aplicarea unor simboluri. Esti învătat că tehnica prananadi functionează chiar si fără să crezi în ceva si asa este. Nu mai ai neapărată nevoie de Hristos ci îti poti fabrica tu propriul dumnezeu după cum îti convine, poti deveni tu însuti un dumnezeu. Nu mai ai nevoie de mântuirea Lui căci detii acum o tehnică prin care vei obtine o reîncarnare mai favorabilă. Evolutia ta spirituală nu mai depinde de un preot duhovnic, căci ai un maestru care cunoaste tainele iluminării. Prananadi spune că esti liber să crezi în ce vrei tu, dar în final vei ajunge să crezi în ce vrea el: samsara, reîncarnare, iluminare, eliberare prin efort personal, etc. Unde mai este crestinul din tine, crestinul care erai odată? Doar în imaginatia ta!
Prananadi este antihristic atât prin faptul că Iisus este coborât din rangul Său divin si este asezat pe acelasi nivel orizontal cu ceilalti fondatori de religii, cu marii maestrii, iluminati, budhisti, cât si prin faptul că-ti oferă o alternativă spirituală care te îndepărtează de calea lui Hristos. Există învătătura bisericii contrară învătăturii prananadi, a succesiunii apostolice contrară liniei de maestrii, a lui Iisus Hristos contrară învătăturii lui Budha, iar pentru tine există liberul arbitru. Tu poti să-ti doresti si să crezi în orice. Tu esti cel ce decide în ce directie va merge viata ta, dar si vesnicia ta!
Ei spun că toate religiile sunt căi diferite ce duc în acelasi punct, dar eu te provoc acum, în final, la o meditatie: Dacă toate religiile duc spre Dumnezeu, cum se face că Budhismul, care este mult mai vechi decât crestinismul nu L-a descoperit încă pe Dumnezeu? Ei, tibetanii, au maestrii iluminati care se reîncarnează pentru a-i ajuta si pe ceilalti oameni să se ilumineze. Cum se face însă că, reîntorcându-se de lângă Dumnezeu (“punctul spre care converg toate religiile”) pe pământ, acestia nu vorbesc despre Dumnezeu, căci în budhism nu există Dumnezeu ci Legea Karmei este forta supremă. Dacă ei, prin practicile lor spirituale nu au ajuns să-L cunoască pe Dumnezeu, ce te face să crezi că tu Îl vei cunoaste?
Scrie pe site-ul prananadi asa: “Credem că avem nevoie sa fim salvati, dar salvarea se află în mâinile proprii.” Este si aceasta o credintă, dar nu a unui crestin! Tu cine esti si-n ce crezi? Tu ce alegi? Poti alege bucuria de a avea puteri paranormale urmând învătătura marilor maestrii iluminati din Tibet, sau poti alege fericita sărăcie cu duhul, acea smerenie prin care să te golesti de duhul tău ca să te umpli de Duhul lui Hristos, acea "faca-se voia Ta"! Alegerea ta te defineste si-ti defineste relatia ta cu Dumnezeu! A fi sau a nu fi crestin nu tine de declaratia ta ci de alegerea ta, vădită în credinta si faptele tale!...

Un material de Sorin Tarcea  preluat de pe site-ul parohiei Ortodoxe Romane Sf.Ana